Istoricul Procesului Bologna
Procesul Bologna reprezintă un cadru prin intermediul căruia statele europene şi-au propus să creeze, până în 2010, un Spatiu Unic European al Învăţământului Superior.
Toate aceste demersuri au rolul de a dezvolta în Europa o economie competitivă, bazată pe cunoaştere, care ar avea potenţialul de a oferi locuri de muncă mai bune şi de a crea o mai mare coeziune socială.
Esenţa Procesului Bologna constă în conştientizarea faptului că Europa Cunoaşterii este un factor indispensabil al creşterii socio-umane, precum şi o componentă esenţială a procesului de consolidare şi îmbogăţire a cetăţeniei europene.
Procesul Bologna începe cu un an înainte de semnare a Declaraţiei de la Bologna.
La 25 mai 1998, miniştrii responsabili pentru învăţământul superior din Franţa, Italia, Marea Britanie şi Germania au semnat Declaraţia de la Sorbona. Scopul acestui act consta în armonizarea arhitecturii sistemului European al Învăţământului Superior. Declaraţia s-a axat pe necesitatea convergenţei cadrului general al calificărilor şi treptelor de studii într-un spaţiu european al învăţământului superior. Scopul declarat poate fi atins prin stabilirea unui sistem comun de studii superioare bazat pe anumite trepte de învăţământ (Bachelor, Master, Doctorat), precum şi prin intensificarea şi facilitarea mobilităţii studenţilor, profesorilor, recunoaşterea titlurilor şi a calificărilor academice.
La 19 iunie 1999, miniştrii responsabili pentru Învăţământul Superior din 29 de state, au afirmat intenţia de a susţine şi promova ideea creării Spaţiului European al Învăţământului Superior până în anul 2010, prin semnarea la Bologna, a Declaraţiei cu acelaşi nume.
La 19 mai 2001, 33 de miniştri europeni responsabili pentru Învăţământul Superior se intâlnesc la Praga şi, în vederea realizării demersului formulat la Bologna, au determinat obiective noi.
După Conferinţa de la Praga a urmat Conferinţa de la Berlin din 19 septembrie 2003, unde miniştrii educaţiei din 33 de ţări europene au considerat necesară introducerea celui de-al treilea ciclu – doctorat, în vederea asigurării unei corelări strânse dintre Spaţiul European al Învăţământului Superior şi Spaţiul European al Cercetării într-o Europă a Cunoaşterii.
În cadrul Conferinţei de la Berlin, au aderat la Procesul de la Bologna Rusia şi fostele ţări Iugoslave. Actualmente, 40 de ţări sunt membri ai Procesului de la Bologna.
În mai 2005, la Bergen, în cadrul conferinţei miniştrilor europeni, responsabili de învăţământul superior la Proces a aderat şi Republica Moldova, odată cu Armenia, Azerbaidjan, Georgia şi Ucraina.
La conferinţa ministerială de la Londra, 2007, s-au luat măsuri pentru înfiinţarea unui Registru al Agenţiilor Europene de Asigurare a Calităţii în învăţământul superior cu scopul de a creşte încrederea în sistemul educaţional european şi s-a adoptat o strategie cu privire la dimensiunea globală a Spaţiului European pentru învăţământ superior.
În aprilie 2009, la Leuven, ministerele responsabile cu educaţia superioară din 46 de ţări semnatare ale Procesului Bologna s-au întâlnit la Leuven şi Louvain-la-Neuve pentru a stabili priorităţile pentru Spaţiul European al Învăţământului Superior până în 2020. Aceştia au subliniat în special importanţa învăţării pe tot parcursul vieţii, lărgirea accesului la educaţia superioară şi mobilitatea. Până în 2020, cel puţin 20% din absolvenţii Spaţiului European al Învăţământului Superior vor fi trebuit să fi studiat sau să fi participat la un program de formare în afara ţării.
În martie 2010, la Viena a fost lansat Spaţiul European al Învăţământului Superior de către miniştri de resort ai ţărilor participante în Procesul Bologna. În cadrul conferinţei miniştri au realizat ca unele obiective ale procesului Bologna nu au fost bine implementate şi explicate şi au decis să colaboreze strâns cu toţi studenţii şi alţi actori implicaţi pentru a îmbunătăţi mobilitatea, angajabilitatea şi să îşi mărească eforturile de dezvoltare a dimensiuni sociale pentru a permite accesul tuturor la un învăţământ superior de calitate.
Putem constata că Procesul de la Bologna defineşte 11 acţiuni sau măsuri specifice în drumul spre atingerea unui obiectiv mai general – crearea Spaţiului European al Învăţământului Superior, care la rândul lui va contribui la realizarea scopului ambiţios, ce prevede crearea, în arealul Europei, a celei mai competitive şi mai dinamice economii din lume.