In cadrul Declaratiei de la Bologna, ministrii europeni au fixat urmatoarele obiective strategice:

   1. Adoptarea unui sistem de diplome comparabile si implementarea anexei administrative la diploma (Diploma Supplement)
      In ceea ce priveste adoptarea unui sistem de diplome usor lizibile si comparabile, membrii Procesului de la Bologna au fost incurajati de a ratifica Conventia de recunoastere de la Lisabona. De asemenea, acestia au fost chemati sa elibereze automat si gratuit tuturor studentilor licentiati Suplimentul la Diploma intr-o limba de circulatie europeana larg raspindita.

      Diploma Supplement este un document eliberat de catre institutia nationala impreuna cu diploma de studii superioare. Aceasta are drept scop cresterea “transparentei” internationale si facilitarea recunoasterii universitare si profesionale a calificarilor. Diploma Supplement a fost elaborata de catre Comisia Europeana, Consiliul Europei si UNESCO.

      Suplimentul la diploma nu substituie diploma care se elibereaza odata cu sustinerea licentei. Aceasta a fost conceputa pentru a descrie natura, nivelul, contextul si statutul studiilor care au fost finalizate cu succes de catre persoana desemnata in documentul original.

      In anul 2002, Ministerul Educatiei a introdus anexa administrativa la diploma - Diploma Supplement, care este eliberata in mod obligatoriu fiecarui absolvent si intr=o limba de circulatie internationala.

   2. Crearea unei arhitecturi comune a invatamintului superior axata pe 3 cicluri universitare
      Statele membre ale Procesului de la Bologna trebuie sa implementeze un sistem national de invatamint superior bazat pe 3 cicluri: I ciclu –bachelor, cu o durata de 3-4 ani,  al II-lea ciclu –masterat (1-2 ani) si al III-lea ciclu -doctorat. Pentru a avea acces in ciclul II de studii, este necesar de a termina I ciclu, cu o durata minima de 3 ani. Diploma eliberata la finalizarea I ciclu corespunde unui nivel de calificare ce permite insertia in piata de munca europeana. Al doilea ciclu trebuie sa permita accesul la master si/sau doctorat.

   3. Implementarea unui sistem de credite de studii transferabile – ECTS
      Cresterea mobilitatii transeuropene pretinde adoptarea unor masuri structurale care sa contribuie la compatibilizarea sistemelor nationale de invatamint, monitorizarea fluxurilor de studenti si cresterea eficientei mobilitatii lor.

      In acest sens, implementarea Sistemului european de credite academice transferabile determina ca studiile facute in strainatate sa fie recunoscute ca parte integranta a programelor de studii din tara.

      Creditele academice sunt definite ca fiind valori numerice alocate unei discipline din planul de invatamint. In alti termeni, creditele cuantifica volumul, cantitatea de munca pentru fiecare unitate de curs si nu se refera la calitatea sau la performantele studentului.

      Sistemul european de credite de studii se bazeaza pe recunoasterea academica totala, ceea ce presupune ca perioada de studii in strainatate (inclusiv examene si alte forme de evaluare) inlocuieste perioada de studii superioare comparabile din tara, in ciuda unor eventuale diferente in continutul programelor de studii.

      Sistemul european de credite academice transferabile nu interfereaza cu autonomia institutiilor de invatamint superior si nu obliga la generalizari ale anumitor structuri ale programelor de studii. In acest caz nu se ridica problema echivalarii sau uniformizarii structurii si continuturilor programelor de studii. Singurul aspect se refera la echivalarea academica a perioadelor de studii efectuate in alta institutie de invatamint superior din strainatate.

      In vederea facilitarii transferului creditelor, Uniunea Europeana recomanda utilizarea unui numar echivalent de credite pe unitate calendaristica de studiu: 30 de credite pe un semestru si 60 de credite pe un an de studii.


   4. Asigurarea calitatii invatamintului superior
      Responsabilitatea primara, in ceea ce priveste asigurarea calitatii, revine institutiilor de invatamint. Sistemele nationale de asigurare a calitatii trebuie sa prevada:
          * stabilirea si definirea responsabilitatilor organismelor si institutiilor implicate;
          * evaluarea programelor si a institutiilor, incluzind modalitatile de control intern a acestora, evaluarile externe, participarea studentilor si publicarea rezultatelor;
          * un sistem de acreditare , de certificare sau proceduri comparabile.

   5. Promovarea dimensiunii europene in invatamintul superior universitar

   6. Promovarea mobilitatii studentilor si a cadrelor didactice

     Putem vorbi de Procesul de la Bologna ca fiind un proces institutionalizat, deoarece, in mai 2001, a avut loc Reuniunea de la Praga a ministrilor educatiei din tarile europene, care, in scopul realizarii demersului formulat la Bologna, a introdus obiective noi ca:
          * Promovarea educatiei continue;
          * Implicarea universitatilor si a altor institutii de invatamint superior, precum si a studentilor, ca parteneri activi in conturarea si realizarea Spatiului European al Invatamintului Superior.
          * Promovarea atractivitatii Spatiului European al Invatamintului Superior prin dezvoltarea unui cadru national de calificari corelat cu cel european.

     Dupa Conferinta de la Praga a urmat Conferinta de la Berlin din septembrie 2003, unde ministrii educatiei din 33 de tari europene au considerat necesara introducerea celui de-al treilea ciclu – doctorat, in vederea asigurarii unei corelari strinse dintre Spatiul European al Invatamintului Superior si Spatiul European al Cercetarii intr-o Europa a Cunoasterii.

     In mai 2005, la Bergen, a avut o noua conferinta ministeriala, in urma careia au fost introduse  adoptarea unui cadru al calificarilor european impreuna cu sisteme de calificari nationale, au fost adoptate "European Standards and Guidelines for Quality Assurance", a fost introdusa dimensiunea externa - nevoia de a interactiona cu alte sisteme de educatie superioara din lume.

     In urma conferintei din mai 2007 de la Londra au fost prevazute : adoptarea strategiei pentru Procesul Bologna in context global, considerarea rapoartelor privind dimensiunea sociala, portabilitatea granturilor si imprumuturilor, cadrele calificarilor, EQAR.

     Dupa intalnirea din aprilie 2009 de la Leuven/Louvain-la-Neuve, ministrii au luat nota de "the Bologna 2009 Stocktaking Report", au considerat rapoartele privind cadrele calificarilor, cadrele nationale ale calificarilor si EHEA in context global.

    In concluzie, obiectivele Procesului Bologna sunt cel mai bine ilustrate in prisma liniilor de actiune.